Argument

Ce m-a determinat să concep acest blog?

Sunt multe motive de enumerat aici. Sper să am timp şi răbdare pentru a scrie despre ele, din când în când.

De la început, trebuie spus că marea parte a acestora se încadrează în categoria „supărătoare” auzului.

Nu ţin neapărat să clasific aceste aspecte, ci doar să le semnalez (asemeni multor semeni de-ai mei!), generând o atitudine, din ce în ce mai puternică, de respingere a proprietarilor acestora.

S-a ajuns într-o situaţie de netolerat. Limba română este torturată zi de zi, de te întrebi cum mai este posibil să comunici cu cineva, care are asemenea „opinie” (mult spus!): „Io cre' k tre' să fie mishto. Dc dreaq să nu fie? Tre' să nu fii deshtept ca să nu pricepi. Dak ai ceva la etaj, întzelegi ceva de genu.”

Şcoala noastră unde este? Unde este familia?

Limba maternă! Mai există limbă maternă?

Până şi motanul meu, Bruno, la auzul cuvintelor schilodite, s-ar refugia în cel mai ascuns cotlon al casei, sancționând cu un mârâit semnificativ pe autorul lor.

Limbajul mIRC-ăresc a devenit un surogat al comunicării, din ce în ce mai răspândit printre tinerii României.

Nu vreau să mă erijez într-un pedant lingvist (nici eu nu stăpânesc cu desăvârşire limba română), dar să fiu contemporan cu nişte „asasini în serie” ai limbii române, mi se pare de nesuportat.

Nu cred că, printre cauze, internetul ar fi vinovat de aceste dereglări de vorbire (altfel, sunt numeroase site-uri pentru sprijinirea celor care vor să scrie și să vorbească corect românește), ci mai degrabă educaţia primită în familie şi instruirea făcută în şcoală. Deja aceste argumente sunt locuri comune. Contorsionarea limbii române, condimentarea ei cu tot felul de abjecţii stilistice (pretenţioasă descriere!) fac din comunicare un modus vivendi ucigaş.

Ce e de făcut?